NEWS / 28 APR 2022

Realismul abstract în pictură

Realismul abstract în pictură
by AlimeR

De la Realism la Abstract

Întotdeauna am fost fascinată de realismul renascentist. De la Da Vinci, Rafael şi Michelangelo, până la Botticelli, Bosch şi Caravaggio, marii artişi ai Renaşterii s-au concentrat pe redarea cât mai fidelă a fizicului uman, incluzând aici realismul trăsăturilor, expresiilor, detaliilor fine, volumelor şi spaţialităţii.

Preocuparea lor pentru realismul ilustrării corpului uman au determinat o apropiere fără egal între arta picturală şi studiul anatomiei umane care, în acea perioadă, îi preocupa pe oamenii de ştiinţă, ba chiar, în unele cazuri (la Da Vinci, de exemplu), arta însăşi a fost pusă în slujba ştiinţei, reprezentările anatomice fiind utilizate în studiul anatomiei.

Ulterior, exprimarea artistică s-a transformat, traversând o serie de etape corespunzătoare unor curente ca barocul, neoclasicismul şi romantismul, până la expresionism, cubism şi suprarealism în ultimul secol, realismul fiind în mod progresiv, înlocuit de subiectivism. Acest proces s-a manifestat mai ales în legătură diectă cudezvoltarea arta fotografice şi cinematografice care au preluat sarcina reprezentărilor realiste.

Ca ultimă formă de manifestare, arta abstractă apărută în anii 50 ai secolului XX reprezintă, practic, momentul renunţării cvasitotale la realism, perspectiva personală, subiectivă a artistului fiind pusă pe primul plan al surselor inspiraţionale şi al reprezentărilor artistice. 

Realismul abstract în pictura contemporană

Pictura în perioada contemporană traversează un moment de criză în cea ce priveşte forma şi conţinutul exprimării sale, pentru că au fost parcurse toate etapele şi fazele de manifestare şi, aparent, nimic nu mai poate fi adus nou în acest domeniu. Cu toate acestea, deşi aparent contradictorii, realismul şi abstractizarea par să-şi găsească o cale proprie de manifestare într-o manieră îmbinată, definind, poate, un nou stil de artă, în care reprezentarea imaginilor realiste este însoţită de reprezentarea abstractă a emoţiilor artistului, care însoţesc elementul obiectiv al creaţiei . Practic, imaginile realiste sunt deformate ori completate cu elemente de natură abstractă, ori prin tehnici specifice picturii abstracte, în scopul exacerbării trăsăturilor relevante or al accentuării mesajului emoţional al lucrării. 

Unul dintre exponenţii reprezentativi ai acestui curent este Willem de Kooning, deşi picturile sale au fost încadrate, de către majoritatea criticilor, mai degrabă în stilul expresionismului abstract.

Alţi artişti aparţinând expresionismului abstract însă în ale căror lucrări se regăsesc şi elemente realiste sunt Jackson Pollock și Franz Kline

Realismul abstract în lucrările mele

Nu este neapărat treaba artistului să îşi definească stilul artistic pe care îl adoptă şi nici eu nu intenţionez să fac acest lucru. Ceea ce influenţează creaţiile mele este realismul renascentist, clarobscurul caravaggianist, suprarealismul dalinian şi abstractul. Întâlnirea antitetică dintre realism şi abstract este rezultatul nevoii mele de a susţine imaginile realiste cu fondul abstract al sentimentelor şi stărilor pe care îmi doresc să le transmit privitorului lucrărilor mele. Ori, alteori, rezultatul nevoii de a transmite ideile abstracte prin intermediul unor reprezentări realiste care sunt uşor de decodificat de către orice privitor care nu este neapărat un fin cunoscător al stilurilor şi tehnicilor artistice. 

Îmbinarea realismului cu abstractul este o provocare însă manifestarea artistică este ea în sine expresia provocării căreia orice artist trebuie să îi facă faţă. În viziunea mea, inspiraţia artistică este de sorginte divină iar la Dumnezeu, datorită dimensiunii sale Absolute, nu există antiteze, ci o sinergie armonică a tuturor elementelor componente ale existenţei. Elemente care pentru noi, oamenii, par a se exlude reciproc - aşa cum este abstractul cu realismul - la nivel de Absolut coexistă într-o armonie deplină, armonie pe care încerc să o redau în lucrările mele aşa cum am făcut, de altfel, în lucrarea Deus Hermafroditus în care divinitatea este reprezentată ca având ambele sexe - masculin şi feminin - pentru că ambele au aceeaşi origine - Însuşi Creatorul. De aceea, consider că cele două stiluri artistice trebuie exploatate şi manifestate în egală măsură pentru a transmite un mesaj cât mai complet şi o imagine cât mai clară a ideilor cărora le dau formă şi culoare prin creaţiile mele.